Acneea lasă urme pe chip și suflet. Un sfert din populația planetei suferă de această afecțiune.
Adolescentii si adultii care au diferite forme de acnee sufera traume emotionale puternice pe care afectarea cutanata o provoaca, procesul fiind definit prin dizabilitate sociala. Acneea este cea mai frecventa problema dermatologica. Desi este considerata ca fiind un efect trecator, asociat mai ales perioadei de pubertate si adolescenta, diferite forme de acnee se manifesta persistent si la varsta adulta. Pentru ca afecteaza fata si este vizibila, deseori greu de ascuns sub machiaj, acneea are un impact psihic negativ important.
Stigmatizarea acneei
Mai multe studii au verificat si confirmat un fapt pe care-l traiesc, in fiecare zi, cei care au acnee: suferinta cutanata este factorul declansator si predispozant la depresie, anxietate, furie, stima de sine scazuta si frustrare, care impreuna produc o dizabilitate psihosociala semnificativa cu profund impact emotional, deseori pe termen lung.
Efectele negative sunt accentuate de presiunea generata de cultul pentru trupul si pielea perfecta cultivata intens in mass-media, promovata viguros in toate mesajele publicitare, pe retelele sociale si, in general, in societate. Frumusetea absoluta, rezultata din trucuri si filtre fotografice, dar si un standard ridicat impus aspectului fizic cotidian au devenit sinonime cu succesul social si amplifica efectul de stigmatizare resimtit de persoanele cu acnee, indiferent de varsta lor.
O puternica afectare psihica sufera si cei care au alte afectiuni dermatologice: eczeme, vitiligo, veruci, psoriazis si altele, desi acneea ramane in prim plan.
Un studiu realizat de Harvard Medical School, care a avut ca scop identificarea modului in care sunt percepute in societate persoanele care au afectiuni ale pielii, in general, si mai ales acnee, a aratat ca, peste 60% dintre oameni, sunt deranjati de felul in care acestia arata, recunosc tendinta de a-i evita si de a reduce interactiunea cu ei. Majoritatea celor intervievati au admis ca s-ar simti, la randul lor, profund afectati, rusinati si deprimati daca ar avea acnee. Totodata, mai mult de 70% dintre cei chestionati au spus ca, o persoana cu acnee este neplacuta si ar refuza sa fie vazuti in public langa aceasta.
Studiul a demonstrat, daca mai era necesar, ca lipsa de acceptare de care sufera cei care au probleme dermatologice este o realitate, iar prejudecatile celor din jur sunt un factor care accentueaza suferintele psihice si sentimentul de izolare al acestora.
Psihologii definesc toata aceasta paleta de sentimente ca fiind o cultura a rusinii si a (auto)stigmatizarii, efect direct al afectiunilor dermatologice.
Retragere sociala
Una dintre cele mai intense probleme care afecteaza persoanele cu acnee este retragerea sociala. Cei mai lezati sunt adolescentii si adultii tineri, care nu reusesc sa-si gestioneze afectiv aceasta suferinta. Cosurile, nodulii si cicatricile care apar pe pielea fetei, si nu doar, provoaca prabusirea stimei si increderii in sine.
Retragerea sociala nu este doar impusa de respingerea celor din jur, ci si o decizie personala. Frecvent, acestia refuza comunicarea, limiteaza socializarea si participarea la evenimente sociale, nu au prieteni, sunt profund introvertiti, nu fac sport, nu aplica la joburi, sunt victime ale esecului scolar si profesional. Acestia vad izolarea ca pe o forma de protectie, care le ofera un oarecare confort psihic. Adolescentii sunt, in plus, victime ale ironiilor si bullying-ului social, ceea ce le acutizeaza sentimentul de inferioritate si excludere. Pentru ca nu gasesc solutii de adaptare la societate, apare depresia si anxietatea, care pot duce la tentative de suicid si tulburari psihice si emotionale severe, daca problemele dermatologice persista si se agraveaza.
Lucrurile sunt la fel de serioase si in cazul adultilor, mai ales pentru cei cu forme de acnee foarte vizibile, persistente, care raspund greu si ineficient la tratamente. Acneea care apare sau revine in jurul varstei de 30 de ani genereaza, in aproape toate situatiile, afectare psihologica, asociata cu sentimentul de pierdere a controlului, interiorizare si invinovatire.
Depresia si anxietatea
Acneea provoaca traume psihologice precum depresia si anxietatea, depresia fiind de pana la trei ori mai frecventa. Studiile au dovedit faptul ca 80% dintre cei cu acnee sufera de diferite grade de depresie. Segmentele cele mai expuse sunt cele ale adolescentelor si femeilor tinere. La baza depresiei stau tocmai retragerea sociala si nevoia de a fi acceptati, care le sunt refuzate, dar si rusinea si deznadejdea. Acestea sunt accentuate de disconfortul fizic provocat de durere, cicatrici, eruptii zilnice.
Acestor stari se adauga episoade de furie, si ele tot o expresie a frustrarilor pe care le traiesc ca urmare a comentariilor deranjante despre starea pielii, a sfaturilor inutile care cresc sentimentele de iritare si frustrare.
Incidenta acneei
Peste 85% dintre oamenii cu varste cuprinse intre 12 si 24 de ani se confrunta cu o forma de acnee. Aproape 60% dintre persoanele din intervalul 20-30 de ani si circa 30% dintre cele peste 30 de ani au diferite forme de acnee. Cifrele arata cat de serioasa este aceasta problema si cat de grave pot fi efectele pe care le provoaca acneea, in raport cu impactul social si psihic.
Academia Americana de Dermatologie afirma ca incidenta diferitelor forme de acnee la adulti este in crestere. Cauzele sunt legate de un nivel ridicat de stres, poluare, abuz de produse de frumusete, alimentatie si schimbari hormonale. Incidenta in tarile dezvoltate este mai mare decat in cele cu un standard economic scazut, la fel si in cazul locuitorilor din mediul urban, fata de cel rural, iar diferenta între sexe este majoră, 80% dintre femei fiind afectate de acnee.
Acestor cifre li se adauga si procentul de 40% al pacientilor cu probleme psihice care au o suferinta dermatologica preexistenta diagnosticului psihiatric.
Abordarea terapeutica
Este unanim acceptat faptul ca tratamentul dermatologic trebuie insotit de terapie pentru anxietate si depresie. Principiul este valabil pentru toate afectiunile cutanate, dar accentul cade pe acnee, mai ales pe formele severe, care raspund greu la tratament si se manifesta la adolescenti si tineri.
Se poate vorbi chiar de o specialitate medicala: psihodermatologia, recunoscuta in Europa, care se adreseaza tuturor afectiunilor pielii care genereaza suferinte emotionale si psihice. Se utilizeaza terapia cognitiv comportamentala, inclusiv medicatie specifica antidepresiva, grupuri de sprijin si antrenament de autoingrijire combinat cu tehnici de relaxare si adaptare sociala, alaturi de tratamentele dermatologice specifice.
Psihodermatologia combina terapia specifica pentru acnee (sau alte boli cutanate) cu gestionarea anxietatii urmarind restabilirea unei perspective cat mai sanatoase asupra propriei persoane si o reabilitare a relatiilor sociale ale celor cu afectiuni dermatologice traumatizante.
Bine de stiut
Luand in calcul efectele psihice severe pe care le produce acneea si impactul pe termen lung asupra evolutiei sociale a adolescentilor si nu numai, este bine ca aceasta suferinta a pielii sa fie abordata cu maxima atentie, indiferent de varsta la care apare si de intensitate.
Sunt cateva reguli simple care pot preveni consecintele emotionale, psihice si sociale importante.
- Consult de specialitate de la primele semne de acnee la pubertate se poate dovedi salvator pentru o mare parte din cazuri. Tratata corect, adecvat fiecarui caz in parte, in formele sale incipiente, acneea poate fi vindecata sau, in cel mai rau caz substantial ameliorata si tinuta sub control.
- Evitarea tratamentelor cosmetice locale sau a medicamentelor inaintea unui diagnostic. Un tratament gresit, inadecvat poate agrava sever acneea.
- Cauzele care genereaza acnee sunt multiple si includ stresul, afectiunile hormonale si ovariene, factori ereditari, poluare, alimentatie, produse cosmetice, medicamente pentru afectiuni cronice. Identificarea factorilor care duc la aparitia acneei este esentiala pentru un plan terapeutic eficient.
- Deseori este necesara o abordare multidisciplinara pentru identificarea cauzelor si a solutiilor optime de tratament, iar pentru imbunatatirea aspectului pielii pot fi necesare intervale de timp de saptamani sau chiar luni.
- Este benefic si indicat ca cei care au acnee sa solicite si sa accepte terapia psiho-emotionala, cu atat mai mult cu cat este dovedit ca depresia si stresul sunt factori care pot declansa pusee acneice si intretin acesta afectiune cutanata.
In concluzie, acneea poate provoca traume emotionale majore si de durata. Ignorate, pot afecta comportamentul, integrarea sociala, relatiile interumane pe termen lung, chiar si dupa ce eruptia acneica a fost tratată. Tratamentul precoce, atat dermatologic cat si suportul psiho-emotional minimizeaza traumele aduse stimei de sine si sanatatii mintale ale celor afectati, fie ca sunt adolescenti sau adulti.
Uleiul de arnica este excelent pentru a reduce umflăturile, pentru a ajuta la vindecarea vânătăilor, dar în special, pentru a reduce din durerile articulare.
Proprietățile antiinflamatoare pe care uleiul de arnica le are îl fac un remediu excelent pentru mâncărimi, iritații provocate de insecte sau orice disconfort provocat de afecțiunile articulare.
Descoperă în continuare mai multe despre planta arnica și despre proprietățile sale miraculoase pentru ameliorarea durerilor, în special a durerilor articulare.
Ce este arnica?
Arnica sau Arnica montana este o planta perenă, cu flori de o culoare galben spre portocaliu. Aceasta crește în zonele muntoase ale Europei și se cultivă în America de Nord, iar asemănarea ei cu o margaretă ia conferit și numele de „margareta munților”.
Arnica este folosită în scop medicinal încă din anii 1500, dar proprietățile sale incredibile i-au menținut popularitatea până în prezent. Planta de arnica ajunge la o înălțime de aproximativ 60 cm, iar florile gălbuie și frunzele verzi au o culoare foarte intensă.
Arnica se regăsește într-o mulțime de produse topice naturiste precum creme, alifii, tinctură, balsam sau ulei de arnica. De reținut este că nu se recomandă folosirea uleiul esențial pur, ci doar diluat. Nu trebuie aplicat pe piele până nu se diluează și nu trebuie, sub nicio formă, ingerat, iar asta pentru că, în forma brută, acesta este extrem de concentrat.
Istoria uleiului de arnica
Proprietățile uleiului de arnica au fost descoperite de către o călugăriță de naționalitate germană, Hildegard von Bingen, recunoscută pentru studiile sale despre biologie și medicină. Hildegard a scris despre proprietățile uleiului de arnica pentru prima dată în secolul 12. Începând cu secolul al 16-lea, oamenii care locuiau în zonele muntoase au început să folosească uleiul de arnica pentru a reduce tensiunea musculară și a ameliora durerile provocate de lovituri.
Interesant despre planta de arnica este faptul că, uneori, este folosită ca ingredient în băuturi sau alimente precum deserturi sau dulciuri. Totuși, cantitatea este extrem de mică. De asemenea, arnica este utilizată și în produsele antimătreață. Uleiul de arnica este un ingredient important și în parfumuri sau cosmetice.
Beneficiile uleiului de arnica
1. Vindecă vânătăile
O vânătaie reprezintă o zonă decolorată de pe piele care apare în urma unei răni care provoacă ruperea vaselor de sânge. Vânătăile sunt inestetice, iar vindecarea rapidă a unei vânătăi este mereu, de dorit. Un remediu rapid și natural pentru vindecarea vânătăilor este uleiul de arnica.
Un studiu realizat la universitatea Northwestern a descoperit că aplicarea topică a uleiului de arnica este extrem de eficient în reducerea vanatailor. Simpla aplicare a acestui ulei, de două ori pe zi, este ideală pentru a vedea rezultate într-un timp foarte scurt. De reținut faptul că uleiul nu se aplică pe răni.
2. Ameliorarea durerilor osteoartritei
Studiile efectuate asupra uleiului de arnica au arătat că acesta este un remediu naturist excelent pentru osteoartrita. Utilizarea topică a uleiului de arnica, fie diluat, fie ca ingredient într-o crema pentru dureri articulare poate reduce considerabil simptomele neplăcute ale artritei. Studiile au demonstrat că efectul antiinflamator al uleiului de arnica este asemănător cu cel al medicamentelor precum Ibuprofen.
Uleiul de arnica este, eficient, în special pentru tratarea artritei la nivelului genunchilor. Studiile au demonstrat că aplicarea timp de 6 săptămâni a uleiului de arnica, de două ori de zi, pe zona afectată, a redus considerabil disconfortul, durerile.
3. Reduce durerile musculare și inflamațiile provocate de entorse sau alte afecțiuni
Uleiul de arnica este un remediu eficient pentru mai multe tipuri de inflamații sau dureri la nivel muscular sau articular. Uleiul de arnica are efecte pozitive în reducerea durerilor și inflamațiilor la nivel muscular, iar acest aspect este extrem de benefic pentru persoanele cu un stil de viață activ sau pentru sportivi.
Uleiul de arnica a fost utilizat în medicina tradițională pentru ameliorarea durerilor provocate de hematom, contuzii, entorse, boli reumatice și inflamații la nivelul pielii. Helanina și timolul, substanțele care se regăsesc în arnica au proprietăți antiinflamatoare puternice. Timolul este un vasodilatator eficient care stimulează circulația sângelui, reducând sensibilitatea mușchilor.
4. Stimulează creșterea părului
Pe lângă toate aceste beneficii pe care le are pentru articulații și mușchi, uleiul de arnica este eficient și pentru stimularea creșterii părului. Indiferent dacă ești bărbat și începi să chelești sau ești femeie și îți dorești să ameliorezi din pierderile masive ale părului, uleiul de arnica îți poate fi de folos. Un masaj al scalpului cu ulei de arnica stimulează foliculii părului și susține creșterea unui fir de păr sănătos.
Unde găsești ulei de arnica?
Uleiul de arnica se găsește în numeroase magazine naturiste. Acesta se găsește fie ca ulei pur, fie ca ingredient principal în anumite produse. Recomandarea noastră este să optezi pentru produse care conțin ulei de arnica, fiind deja diluat spre a fi folosit în siguranță pentru aplicarea topică.
Ingrijirea tenului gras este un proces de durata si laborios. Excesul de sebum este una dintre cele mai des întâlnite probleme ale tenului, care afectează undeva între 40% și 55% din populația Planetei. Provocările tenului gras sunt multiple: aspectul uleios, erupțiile acneice și chiar intoleranța față de anumite produse. Cea din urmă se întâmplă deoarece persoanele cu ten gras tind să utilizeze produse astringente, care agresează tenul și, în loc să țină sub control producția de sebum, dau curs unor sensibilități ale pielii care necesită timp pentru reparare.
Află care este rutina potrivită pentru tenul gras pe timp de vară, atunci când producția de sebum este mult mai crescută, în așa fel încât să te bucuri de un aspect mat, fără iritație. Cel mai important lucru de luat în calcul este menținerea unei rutine de îngrijire a tenului gras, fără excepții, dimineața și seara, care să presupună următorii pași: curățare, tratament, hidratare și, ziua, protecție solară.
Primul pas ingrijirea tenului gras: curățarea tenului dimineața și seara
Cel mai important pas, în orice rutină de îngrijire a tenului, este curățarea pielii. Când vine vorba de tenul gras, acesta tolerează foarte bine produsele de curățare, chiar și metoda de curățare în doi pași (curățare inițială cu un produs solubil în ulei și încă o curățare cu un produs solubil în apă), atât timp cât produsul ales nu conține surfactanți duri și substanțe astringente, precum alcool, care pot da curs iritației. Deși impresia inițială este de strângere a porilor și obținerea unui aspect de ten mat, acesta va reacționa ulterior, producând mai mult sebum și, chiar, generând erupții acneice.
Curățarea poate fi făcută cu același produs atât dimineața, cât și seara. Multe persoane obișnuiesc să își clătească, dimineața, tenul cu puțină apă rece, dar este important de reținut faptul că, pe timpul nopții, obișnuim să transpirăm și să secretăm mai mult sebum, așadar este bine de folosit un produs de curățare și în prima parte a zilei. Să nu uităm de particulele de praf din aer și de pe pernă, care se acumulează pe ten pe parcursul nopții, precum și de regenerarea celulară, un proces obișnuit pentru piele, prin care celulele moarte sunt îndepărtate, pentru a face loc celulelor noi. Pentru eliminarea temeinică a acestora, curățarea zilnică este esențială.
Optează pentru o apa micelare de calitate, pentru piele reactivă, care să curețe blând, dar eficient machiajul, precum și pentru un cleanser blând, pe care să îl folosești dimineața, seara după apă micelară sau oricând nu porți machiaj, preferabil din aceeași gamă. În materie de produse de curățare solubile în apă, poți alege, de asemenea, un gel exfoliant, pe bază de acizi BHA, care vor accelera procesul de eliminare a celulelor moarte de pe suprafața pielii și care acționează eficient împotriva infecțiilor din erupțiile acneice.
Al doilea pas in ingrijirea tenului gras: tratament și tonifiere, dimineața și seara
Tonifierea se poate face foarte simplu, fie pe baza unei loțiuni cu acid hialuronic și alte ingrediente umectante, pentru un plus de hidratare, fie cu un produs adresat excesului de sebum. Pe timp de vară, este de preferat să adresezi problema sebumului cu mai multă atenție, deoarece vara glandele sebacee tind să producă mult mai mult sebum ca de obicei. În acest sens, te poți orienta după o apă hidratantă cu ingrediente special destinate tenului gras, precum sulfatul de zinc sau extractul de arbore de ceai, care țin în frâu excesul de sebum, fără a deshidrata tenul.
Când vine vorba despre tratament, acizii sunt prietenii tăi. BHA sau acidul salicylic este o opțiune excelentă pentru tenul gras, dar și gama de acizi AHA poate fi la fel de bună, mai ales dacă suferi de sensibilitate a tenului. Optează pentru un produs pe bază de acid glicolic sau lactic pentru un ten luminos, dar fără exces de sebum.
Al treilea pas in ingrijirea tenului gras: hidratare, seara și dimineața
Hidratarea este esențială, indiferent de tipul de ten. Te ajută în repararea barierii naturale a pielii, în menținerea fermității și elasticității acesteia, precum și în atenuarea ridurilor. Ai putea avea impresia că un ten gras nu are nevoie de hidratare, dar există ingrediente benefice chiar și pentru acest tip de ten, iar diferența se va putea vedea chiar și după câteva utilizări.
Pentru tenul gras, pe timp de vară, hidratarea se poate face cu un produs tip gel sau mousse, cu ingredient blânde și emoliente, precum centella asiatica, acid hialuronic și ceramide. Pentru a evita riscul erupțiilor acneice pe timp de vară, alege un produs care să nu conțină uleiuri sau alte ingrediente ocluzive, să aibă o formula ușoară și să fie solubil în apă.
Al patrulea pas in ingrijirea tenului gras: protecție solară, dimineața
Crema cu protecție solară trebuie să fie un element indispensabil din rutina de îngrijire a pielii. Pe lângă faptul că te protejează de riscul cancerului de piele, crema cu protecție solară este esențială în menținerea tenului tânăr, lipsit de pete pigmentare și de alte pagube produse de efectele negative ale radiatiilor ultraviolete ale soarelui.
Pe timpul verii este cu atât mai important să nu omiți crema cu factor de protecție solară. Așadar, caută un produs cât mai lejer și ține cont de faptul că filtrele minerale nu sunt la fel de prietenoase cu tenul gras ca filtrele chimice. O altă regulă destul de simplu de urmat, când vine vorba de alegerea unei creme cu factor de protecție este: cu cât este mai vâscos și gras produsul, cu atât mai gras se va simți pe tenul tău.
Trucuri pentru menținerea aspectului de ten mat pe parcursul zilei
Cel mai bun tratament este aplicat de un specialist in cadrul unui salon de infrumusetare. Noi recomandam o solutie de tratamente faciale clasice si daca este cazul microdermoabraziunea.
Pentru o reîmprospătare rapidă în timpul zilei, optează pentru hârtie matifiantă. Tot ce trebuie să faci este să aplici pelicula pe suprafețele încărcate de sebum și, odată îndepărtată, dispare și aspectul lucios. Ușor, simplu de folosit, și fără niciun risc pentru ten! Un alt lucru de care trebuie să ții cont este transpirația. Aceasta favorizează atât instalarea sebumului, cât și apariția erupțiilor cutanate.
Pentru a evita efectele neplăcute ale transpirației, ai grijă să îți speli fața cu un produs blând după fiecare sesiune de antrenament sau orice fel de efort fizic – chiar și după o plimbare lungă pe timp însorit.
Spălatul feței ajută atât la eliminarea transpirației, cât și a prafului, murdăriei și excesului de sebum acumulat peste zi sau pe parcursul antrenamentului. După ce ți-ai spălat tenul, aplică un produs de hidratare lejer sau o cremă cu protecție solară și ești gata.
Femeile sunt cu atat mai deranjate de acest fenomen, intrucat umflarea gleznelor le poate crea un real disconfort. In cele ce urmeaza dorim sa va prezentam cauzele aparitiei retentiei de apa in perioada calduroasa, dar si cateva remedii care sa va fie de folos pentru a contracara aceasta problema.
Retentia de apa pe intelesul tuturor
Din punct de vedere medical, retentia de apa poarta denumirea de edem. Acest fenomen poate sa aiba mai multe grade de severitate si reprezinta o acumulare de lichid la nivelul tesuturilor (cu preponderenta la nivelul tesutului conjunctiv). In mod ideal, lichidele sunt drenate de catre sistemul limfatic, insa, cand exista probleme la acest nivel, are loc retinerea acestora la nivelul tesutului si aparitia de edeme.
Exista mai multe locuri unde puteti observa retentia de apa si anume: picioare, maini, cavitatea bdominala. In cazurile severe, retentia de lichide are loc la nivelul plamanilor, rezultand astfel edemul pulmonar, care este o afectiune ce necesita tratament medical prompt.
Retentie de apa cauze
Temperaturile ridica te fac ca vasele sa se dilate si sa nu mai fie drenate lichide in mod corespunzator. Acesta este motivul pentru care, in timpul perioadelor caniculare, se observa aparitia gleznelor umflate sau chiar urcarea edemului la nivelul tibiei.
Exista o categorie de persoane care sunt predispuse catre agravarea retentiei de apa in perioada caniculara. Astfel, femeile sunt extrem de vulnerabile la acest fenomen. In acest sens, fluctuatiile hormonale care apar la menopauza le fac pe doamne sa se planga de aparitia retentiei de apa.
Un alt aspect important care duce la aparitia sau agravarea retentiei de apa este consumul de sare. In acest context, in sezonul cald, cand temperaturile urca vertiginos in termometru, va recomandam sa evitati pe cat posibil alimentele sarate.
De asemenea, exista o serie de afectiuni tiroidiene care pot cauza si ele aparitia retentiei de apa (cu diverse grade de severitate) si care, pe timpul verii, se pot decompensa mai usor.
Remedii impotriva aparitiei retentiei de apa
Primul pas pentru a evita aparitia neplacutei retentii de apa este abordarea unei diete alimentare echilibrate. Astfel, se recomanda pe parcursul verii evitarea alimentelor bogate in sare.
Atunci cand preparati mancare incercati sa nu puneti deloc sare.
Consumati cat mai multe alimente bogate in vitamine din familia B-urilor deoarece acestea ajuta la eliminarea apei din organism.
In egala masura, hidratarea corespunzatoare este un aliat esential in lupta impotriva aparitiei edemelor, prin hidratare intelegandu-se doar consumul de apa sau ceai, si nu alcool ori sucuri dulci.
Pentru a imbunatati circulatia sangelui si, implicit, drenarea lichidelor este important sa faceti cat mai multa miscare. In acest sens, 30 de minute de activitate fizica pe zi, vara, de preferat dimineata cand este racoare, va vor ajuta sa scapati de picioarele umflate.
Sportul ajuta la mentinerea unei greutati corporale normale, ceea ce este un factor de protectie impotriva aparitiei retentiei de apa.
Remedii naturale pentru tratarea retentiei de apa
1. Sucul de lamâie
Sucul de lamâie elimina lichidele si toxinele in exces din corp. La o cana cu apa calda se adauga 2 linguri de suc de lamaie si se bea. Se poate indulci cu o lingurita de miere. Se bea o data pe zi, timp de o saptamâna.
2. Seminte de fenicul
Semintele de fenicul maresc eliminarea de sare si de apa din rinichi si previn dezvoltarea toxinelor in corp. La o cana cu apa fierbinte se adauga 1 lingurita de seminte de fenicul si se lasa la infuzat timp de 10 minute, apoi se strecoara. Se bea cu inghitituri mici de 3 ori pe zi.
3. Suc de merisor- este bogat in minerale precum potasiu, magneziu si calciu, care echilibreaza nivelul de lichide din corp. Se consuma o cana de suc de merisor pe zi, fara indulcitor. Astfel se va accelera procesul de vindecare din corp. Alternativ, se pot folosi tablete cu extract din merisor.
4. Aromoterapia- stimuleaza sistemul limfatic si drenajul, reducand retentia de apa. Se umple cada cu apa calda si se adauga cate 20 de picaturi de ulei de chiparos, de muscata si de ienupar. Apoi se sta in aceasta apa timp de 10 minute. Se repeta de trei ori pe saptamana.
5. Sarea Epsom
Se amesteca 2 cani de saruri Epsom (sare amară) in apa caldă. Se sta in cada 15 minute. Se repeta de 3 ori pe saptamâna. Acest lucru va calma durerile musculare, nervii si intreg corpul.
6. Otet din cidru de mere- reface rezervele de potasiu din corp si reduce nivelul de sodiu. Se pune 1 lingura de otet din cidru de mere intr-un pahar de apa. Se bea de doua ori pe zi. Se poate mari doza la 2 linguri.
Daca retentia de apa este la nivelul picioarelor, se combina otetul si apa in cantitati egale si se inmoaie picioarele in aceasta solutie timp de 10 minute. In plus, va reduce mirosul picioarelor.
7. Ceapa
Ceapa are proprietati de curatare care detoxifica organismul. In plus, previne formarea pietrelor la rinichi. Se fierb patru cani de apa si se adauga cateva cepe crude in aceasta apa, cu putina sare. Se lasa putin si se strecoara solutia. Se bea cu inghitituri mici in fiecare zi pana la ameliorarea simptomelor.
8. Usturoi
Usturoiul este unul dintre cele mai bune remedii pentru retentia de apa. Se mesteca cativa catei de usturoi (crud) in fiecare dimineata. Usturoiul se poate adauga si in tocanite, supe, mancaruri rapide la tigaie si sosuri. Alternativ, se pune pasta de usturoi crud pe paine.
9. Banane
Bananele sunt bogate in potasiu, care reduce retentia de lichide. Bananele se consuma ca atare, se taie marunt si se adauga la cereale sau in smoothie.
10. Stafide
Daca nu iti plac bananele, mesteca niste stafide pentru a reduce retentia de apă.
11. Comprese cu gheata
In cazul gleznelor umflate, foloseste comprese cu gheata pentru a le readuce la dimensiunea normala. Umple o punga cu fermoar cu cuburi de gheata, infasoar-o intr-un prosop si aplic-o pe zona afectata timp de 5-10 minute. Se poate folosi si o punga cu legume congelate. Vara, poti inmuia picioarele intr-un lighean cu apa foarte rece.
Observatie – persoanele care sufera de diabet sau de o circulatie proasta la picioare este bine sa nu foloseasca baile de picioare, cu exceptia cazului in care le sunt recomandate de un medic.
12. Seminte de coriandru
Se inmoaie 3 linguri de seminte de coriandru intr-un pahar cu apa. Se fierb pana cand apa se reduce la jumatate. Se strecoara si se lasa sa se raceasca. Se bea de doua ori pe zi.
13. Orzul
Se inmoaie trei linguri de orz intr-un pahar cu apa. Se lasa peste noapte. Se strecoara si se bea 2 pahare din aceasta solutie zilnic, pentru a reduce retentia de apa.
Remedii din plante pentru reducerea retentiei de apă
14. Ceai din radacina de papadie
Papadia are un efect diuretic, ceea ce ajuta la retentia de apa din corp. Este bogata in potasiu si magneziu, de aceea poate reduce nivelul de sodiu in exces din corp. Se ia o lingurita de papadie uscata si se infuzeaza in apa fierbinte timp de 10 minute. Se strecoara si se bea de trei ori pe zi. Alternativ, se pot folosi suplimente cu papadie sau tinctura, care se consuma, de asemenea, de 1-3 ori pe zi.
Observatie – A se consulta medicul inainte de a lua aceasta planta.
15. Rozmarinul
Se fierb 3 grame de rozmarin uscat la o cana de apa clocotita, timp de 10 minute. Se strecoara infuzia si se bea 3 cani pe zi.
16. Cretusca (Filipendula ulmaria)
Se prepara o infuzie de cretusca si se bea 3-4 cani pe zi.
17. Paducel
Paducelul imbunatateste tonusul vascular. Se infuzeaza planta timp de 20 de minute in apa fierbinte si se strecoara inainte de consum. Se bea de 3 ori pe zi.
18. Patrunjelul
Patrunjelul este bogat in proprietati diuretice, care ajuta la eliminarea toxinelor si a lichidelor in exces din corp. Se fierb 2 lingurite de frunze uscate de patrunjel la o cana de apa. Se lasa la infuzat 10 minute. Se bea infuzia de 3 ori pe zi. Se poate adauga si suc de lamaie.
Alternativ, se macina o mâna de frunze uscate de patrunjel si se adauga apa pâna se obtine o pasta. Se aplica pe zona umflata si se lasa cam jumatate de ora. Se clateste bine. Se repeta tratamentul de doua ori pe zi.
19. Urzica
Urzica este un diuretic natural care previne si reduce retentia de apa. Se fierbe o cana cu apa la care se adauga o lingurita de pudra de radacina de urzica. Se lasa la infuzat timp de 10 minute. Se bea acest ceai de trei ori pe zi.
20. Matasea de porumb
Se fierbe matasea de porumb proaspata sau uscata in apa, timp de 5 minute. Se strecoara si se bea cu inghitituri mici pentru a elimina apa in exces din tesuturi.
21. Cataplasma cu tataneasa si podbal
Se fierb 5 cani de apa. Se adauga 2½ lingurite de podbal si tataneasa in apa fierbinte. Se mai fierb inca 5 minute si se ia de pe foc. Se raceste si se strecoara. Se inmoaie o carpa in aceasta solutie de plante si se aplica pe zonele umflate. Se repeta de 2-3 ori pe zi.
22. Ceai diuretic din mix de plante
Se pun ½ lingurita de seminte de fenicul, ½ lingurita matase de porumb, ½ lingurita golomat (Dactylis glomerata), ½ lingurita frunze de telina, 10 codite de cirese, 1 frunza de papadie (taiata marunt), 1 frunza de mur (taiata marunt) si 1 legatura de patrunjel intr-o oala. Se acopera amestecul de plante cu 1 litru de apa fiarta. Se lasa la infuzat 10 – 15 minute. Se bea cu inghitituri mici de cateva ori pe zi.
Recomadari:
- Un consum limitat de sare
- Miscarea regulata
- Consum ridicat de apa pentru a evita deshidratarea
- Consumul de alimente diuretice precum banana, castraveti, ananas, varza etc
- In loc de trei mese mari, sase mese mici pe zi.
De evitat:
Alcoolul si fumatul.
Hainele prea stramte.
Masajul terapeutic indicat in gonartroza face parte din procedurile de recuperare medicala, fiind pe placul multor pacienti.https://beautylines.ro/masaj-terapeutic/
Masajul este indicat in gonartroza in special pentru efectul de tonifiere pe care il are asupra muschilor care stabilizeaza articulatia genunchiului, deoarece caracteristica definitorie a acestei afectiuni o reprezinta instabilitatea articulara.
Alte efecte pentru care masajul este benefic in artroza genunchiului constau in calmarea durerilor, influentarea favorabila a calitatii lichidului sinovial, care, pe langa rolul de lubrifiant, are si rolul de nutritie/ hranire a cartilajului articular. De asemenea, masajul are rol in reducerea edemelor, asuplizarea (cresterea mobilitatii) tesuturilor si stimularea receptorilor intraarticulari.
Efectul de calmare a durerilor de la nivelul genunchilor este mai intens daca se foloseste pentru masaj un gel sau un unguent care contine un antiinflamator nesteroidian sau capsaicina (componenta activa a ardeiului iute).
Masajul are actiune sedativa asupra durerilor musculare sau articulare, tesuturile vizate pot include muschi, tendoane, ligamente, piele, articulatii sau alte tesuturi de tip conjunctiv.
Masajul are o actiune favorabila asupra starii generale a pacientului, imbunatatind somnul si indepartand durerea musculara.
Ce alte beneficii are masajul terapeutic in cazul pacientilor cu gonartroza
Artroza cronica, spun specialistii, raspunde bine la masajul terapeutic, mai ales ca acesta calmeaza simptomele gonartrozei. Masajul poate sa reduca durerea articulara si sa sporeasca mobilitatea articulatiilor, ajutand la reducerea redorii (intepenirii) articulare.
Un tratament pe baza masajului oferit de un specialist poate stimula circulatia sangelui in zonele afectate de artroza, iar astfel se aduce sangele imbogatit cu oxigen, pentru a ajuta la vindecarea zonei afectate.
In plus, masajul poate sa elimine substantele toxice proinflamatorii care s-au acumulat in zona respectiva, el poate sa reduca stresul si sa induca o stare de bine pacientului.
Un studiu publicat in „Archives of Internal Medicine” a constatat ca masajul terapeutic este eficient in ceea ce priveste reducerea durerii si imbunatatirea functiei articulare in cazul persoanelor care sufereau de gonartroza. Totodata, American Massage Therapy Association (o asociatie americana de profil) subliniaza ca masajul terapeutic folosit in spitalele din SUA a inregistrat o crestere de pana la 30% in ultimii ani.
Referitor la institutiile medicale care au programe de masaj terapeutic, 71% dintre spitale indica faptul ca reprezentantii lor ofera masaj terapeutic pacientilor, pentru a tine stresul sub control si pentru confortul acestora, iar peste doua treimi dintre spitale (67%) folosesc masajul terapeutic pentru managementul durerii pacientilor.
O metoda complementara utila
Masajul terapeutic a devenit o metoda complementara destul de populara peste Ocean, iar americanii au descoperit ca este, in acelasi timp, si un tratament de care ar putea beneficia pacientii cu o forma de artroza.
Atunci cand este efectuat de un specialist in masajul terapeutic, cu experienta, aceasta terapie reprezinta un adaos foarte valoros la tratamentele clasice folosite pentru artroza.
Artroza cronica, potrivit specialistilor in acest tip de terapie, raspunde bine la masajul terapeutic. Durerea este calmata, pe masura ce muschii din jurul articulatiilor afectate se relaxeaza, redoarea (rigiditatea) se reduce si astfel pacientului i se permite sa aiba o mobilitate mai buna, o gama mai larga de miscari la nivelul genunchiului.
Faptul ca pacientul este ajutat sa se relaxeze, ca stresul scade in timpul sedintelor de masaj si ca persoana se simte din ce in ce mai bine sunt alte beneficii cu care vine la pachet masajul terapeutic. Desigur, este important sa discuti cu medicul tau curant sau cu un fizioterapeut inainte de a incerca acest tip de masaj.
Cel care face masajul terapeutic nu trebuie sa exercite o presiune prea mare pe zonele afectate
Expertii spun ca cel mai mult conteaza nivelul presiunii folosite in timpul masajului – de preferat este ca cel care face masaj sa aplice o presiune moderata – spre usoara. In cadrul unui studiu din 2010, publicat in „International Journal of Neuroscience„, oamenii de stiinta au aratat ca stimularea receptorilor de presiune sau stimularea nervilor de sub piele, care transmit semnalele de reducere a durerii catre creier, folosindu-se o presiune moderata, duce la reducerea in intensitate a simptomelor.
Lucrul esential pe care trebuie sa il ai in vedere este folosirea presiunii moderate in timpul masajului. Nu este de dorit un masaj viguros, prea puternic, insa nici un masaj prea usor. Daca se exercita o presiune usoara, daca terapeutul abia atinge suprafata pielii sau isi trece usor mainile peste genunchii afectati, nu se ajunge la acei receptori pe care trebui sa se puna presiune. Asa ca, daca masajul se bazeaza pe o presiune usoara, poate fi o activitate placuta, insa de dorit ar fi ca presiunea utilizata in masajul terapeutic sa fie una moderata.