Acneea lasă urme pe chip și suflet. Un sfert din populația planetei suferă de această afecțiune.

Adolescenții și adulții care au diferite forme de acnee suferă traume emoționale puternice pe care afectarea cutanata o provoacă, procesul fiind definit prin dizabilitate sociala. Acneea este cea mai frecventa problema dermatologica. Deși este considerata ca fiind un efect trecător, asociat mai ales perioadei de pubertate și adolescenta, diferite forme de acnee se manifestă persistent și la vârsta adulta. Pentru ca afectează fata și este vizibila, deseori greu de ascuns sub machiaj, acneea are un impact psihic negativ important.

Adolescenții și adulții care au diferite forme de acnee suferă traume emoționale puternice pe care afectarea cutanata o provoacă, procesul fiind definit prin dizabilitate sociala. 

Stigmatizarea acneei

Mai multe studii au verificat și confirmat un fapt pe care-l trăiesc, în fiecare zi, cei care au acnee: suferința cutanata este factorul declanșator și predispozant la depresie, anxietate, furie, stima de sine scăzută și frustrare, care împreună produc o dizabilitate psihosociala semnificativa cu profund impact emoțional, deseori pe termen lung. 

Efectele negative sunt accentuate de presiunea generata de cultul pentru trupul și pielea perfecta cultivata intens în mass-media, promovata viguros în toate mesajele publicitare, pe rețelele sociale și, în general, în societate. Frumusețea absoluta, rezultata din trucuri și filtre fotografice, dar și un standard ridicat impus aspectului fizic cotidian au devenit sinonime cu succesul social și amplifica efectul de stigmatizare resimțit de persoanele cu acnee, indiferent de vârstă lor.

O puternica afectare psihica suferă și cei care au alte afecțiuni dermatologice: eczeme, vitiligo, veruci, psoriazis și altele, deși acneea rămâne în prim plan. 

Un studiu realizat de Harvard Medical School, care a avut ca scop identificarea modului în care sunt percepute în societate persoanele care au afecțiuni ale pielii, în general, și mai ales acnee, a arătat ca, peste 60% dintre oameni, sunt deranjați de felul în care aceștia arată, recunosc tendința de a-i evită și de a reduce interacțiunea cu ei. Majoritatea celor intervievați au admis ca s-ar simți, la rândul lor, profund afectați, rușinați și deprimați dacă ar avea acnee. Totodată, mai mult de 70% dintre cei chestionați au spus ca, o persoana cu acnee este neplăcută și ar refuza să fie văzuți în public lângă aceasta. 

Studiul a demonstrat, dacă mai era necesar, ca lipsa de acceptare de care suferă cei care au probleme dermatologice este o realitate, iar prejudecățile celor din jur sunt un factor care accentuează suferințele psihice și sentimentul de izolare al acestora. 
Psihologii definesc toată aceasta paleta de sentimente ca fiind o cultura a rușinii și a (auto)stigmatizării, efect direct al afecțiunilor dermatologice.

Retragere sociala

Una dintre cele mai intense probleme care afectează persoanele cu acnee este retragerea sociala. Cei mai lezați sunt adolescenții și adulții tineri, care nu reușesc sa-si gestioneze afectiv aceasta suferință. Coșurile, nodulii și cicatricile care apar pe pielea fetei, și nu doar, provoacă prăbușirea stimei și încrederii în sine. 

Retragerea sociala nu este doar impusa de respingerea celor din jur, ci și o decizie personala. Frecvent, aceștia refuza comunicarea, limitează socializarea și participarea la evenimente sociale, nu au prieteni, sunt profund introvertiți, nu fac sport, nu aplica la joburi, sunt victime ale eșecului școlar și profesional. Aceștia vad izolarea ca pe o forma de protecție, care le oferă un oarecare confort psihic. Adolescenții sunt, în plus, victime ale ironiilor și bullying-ului social, ceea ce le acutizează sentimentul de inferioritate și excludere. Pentru ca nu găsesc soluții de adaptare la societate, apare depresia și anxietatea, care pot duce la tentative de suicid și tulburări psihice și emoționale severe, dacă problemele dermatologice persista și se agravează.

Lucrurile sunt la fel de serioase și în cazul adulților, mai ales pentru cei cu forme de acnee foarte vizibile, persistente, care răspund greu și ineficient la tratamente. Acneea care apare sau revine în jurul vârstei de 30 de ani generează, în aproape toate situațiile, afectare psihologica, asociata cu sentimentul de pierdere a controlului, interiorizare și învinovățire.

Depresia și anxietatea

Acneea provoacă traume psihologice precum depresia și anxietatea, depresia fiind de până la trei ori mai frecventa. Studiile au dovedit faptul ca 80% dintre cei cu acnee suferă de diferite grade de depresie. Segmentele cele mai expuse sunt cele ale adolescentelor și femeilor tinere. La baza depresiei stau tocmai retragerea sociala și nevoia de a fi acceptați, care le sunt refuzate, dar și rușinea și deznădejdea. Acestea sunt accentuate de disconfortul fizic provocat de durere, cicatrici, erupții zilnice.

Acestor stări se adaugă episoade de furie, și ele tot o expresie a frustrărilor pe care le trăiesc ca urmare a comentariilor deranjante despre starea pielii, a sfaturilor inutile care cresc sentimentele de iritare și frustrare.

Incidenta acneei

Peste 85% dintre oamenii cu vârste cuprinse între 12 și 24 de ani se confrunta cu o forma de acnee. Aproape 60% dintre persoanele din intervalul 20-30 de ani și circa 30% dintre cele peste 30 de ani au diferite forme de acnee. Cifrele arată cât de serioasa este aceasta problema și cât de grave pot fi efectele pe care le provoacă acneea, în raport cu impactul social și psihic.
 
Academia Americana de Dermatologie afirma ca incidenta diferitelor forme de acnee la adulți este în creștere. Cauzele sunt legate de un nivel ridicat de stres, poluare, abuz de produse de frumusețe, alimentație și schimbări hormonale. Incidenta în tarile dezvoltate este mai mare decât în cele cu un standard economic scăzut, la fel și în cazul locuitorilor din mediul urban, fata de cel rural, iar diferența între sexe este majoră, 80% dintre femei fiind afectate de acnee. 

Acestor cifre li se adaugă și procentul de 40% al pacienților cu probleme psihice care au o suferință dermatologica preexistenta diagnosticului psihiatric. 

Abordarea terapeutica 

Este unanim acceptat faptul ca tratamentul dermatologic trebuie însoțit de terapie pentru anxietate și depresie. Principiul este valabil pentru toate afecțiunile cutanate, dar accentul cade pe acnee, mai ales pe formele severe, care răspund greu la tratament și se manifestă la adolescenți și tineri. 

Se poate vorbi chiar de o specialitate medicala: psihodermatologia, recunoscuta în Europa, care se adresează tuturor afecțiunilor pielii care generează suferințe emoționale și psihice. Se utilizează terapia cognitiv comportamentala, inclusiv medicație specifica antidepresiva, grupuri de sprijin și antrenament de autoingrijire combinat cu tehnici de relaxare și adaptare sociala, alături de tratamentele dermatologice specifice.

Psihodermatologia combina terapia specifica pentru acnee (sau alte boli cutanate) cu gestionarea anxietății urmărind restabilirea unei perspective cât mai sănătoase asupra propriei persoane și o reabilitare a relațiilor sociale ale celor cu afecțiuni dermatologice traumatizante. 

Bine de știut

Luând în calcul efectele psihice severe pe care le produce acneea și impactul pe termen lung asupra evoluției sociale a adolescenților și nu numai, este bine ca aceasta suferință a pielii să fie abordata cu maxima atenție, indiferent de vârstă la care apare și de intensitate. 

Sunt câteva reguli simple care pot preveni consecințele emoționale, psihice și sociale importante. 
 

1. Consult de specialitate de la primele semne de acnee la pubertate se poate dovedi salvator pentru o mare parte din cazuri. Tratată corect, adecvat fiecărui caz în parte, în formele sale incipiente, acneea poate fi vindecata sau, în cel mai rău caz substanțial ameliorata și ținută sub control. 
2. Evitarea tratamentelor cosmetice locale sau a medicamentelor înaintea unui diagnostic. Un tratament greșit, inadecvat poate agrava sever acneea. 
3. Cauzele care generează acnee sunt multiple și includ stresul, afecțiunile hormonale și ovariene, factori ereditari, poluare, alimentație, produse cosmetice, medicamente pentru afecțiuni cronice. Identificarea factorilor care duc la apariția acneei este esențială pentru un plan terapeutic eficient. 
4. Deseori este necesara o abordare multidisciplinara pentru identificarea cauzelor și a soluțiilor optime de tratament, iar pentru îmbunătățirea aspectului pielii pot fi necesare intervale de timp de săptămâni sau chiar luni. 
5. Este benefic și indicat ca cei care au acnee să solicite și să accepte terapia psiho-emotionala, cu atât mai mult cu cât este dovedit ca depresia și stresul sunt factori care pot declanșa pusee acneice și întrețin acesta afecțiune cutanata.    

În concluzie, acneea poate provoca traume emoționale majore și de durata. Ignorate, pot afecta comportamentul, integrarea sociala, relațiile interumane pe termen lung, chiar și după ce erupția acneica a fost tratată. Tratamentul precoce, atât dermatologic cât și suportul psiho-emotional minimizează traumele aduse stimei de sine și sănătății mintale ale celor afectați, fie ca sunt adolescenți sau adulți.