De la scrierile antice, până în prezent, fericirea a rămas un ideal, mai mult sau mai puțin tangibil. Întotdeauna s-a căutat o definiție, un mix perfect care să ne ducă la așa zisa stare de nirvana, de beatitudine. Descrisă deseori ca o utopie, fericirea a fost asociată cel mai adesea cu iubirea. Totuși ce este iubirea și cum se manifestă ea în corp?

Conexiunea dintre oameni și iubirea aduc adevărata stare de bucurie, care nu necesită bunuri, achiziții sau alte obiecte perisabile. Chiar dacă îndrăgostirea este o emoție comună în relații, prezența la începutul relațiilor, axată mai mult pe atracția fizică, aceasta dă totodată și startul stării de fericire. Longevitatea iubirii este bazată la nivel chimic pe o combinație hormonală. Dopamina și oxitocina sunt hormonii care ne aduc acel “rush” de fericire.
Pe lângă acești hormoni, creierul mai secretă și serotonină, adrenalină și endorfinele, cunoscuți ca hormonii iubiri.
Furtuna de emoții și mixul hormonal duc la o stare unică de visare. Nu degeaba există și expresia “crazy in love” sau îndrăgostit nebunește, sau orbește. Dragostea ne poate face de multe ori să nu mai judecăm lucid, să fim iraționali și să facem gesturi deplasate, pe care nu le-am face în mod normal.

Iată cum acționează hormonii în momentul în care ne îndrăgostim:
Dopamina

Dopamina este hormonul ambiției și al concentrării. Acesta apare în organism la începutul relației, când are loc sentimentul de îndrăgostire și ne face să tindem spre posesiune.
Dopamina este și cea care ne face să simțim amplificat atingerile și să ne bucurăm de emoții la o intensitate maximă.

Studiile arată că persoanele care au o cantitate mai mică de dopamină, au probleme cu somnul și cu finalizarea unui task. Concentrarea este mai slabă, la fel și dorința sau motivarea de a face un lucru.
Cu siguranță ai observat energia și entuziasmul de la începutul unei relații. Asta pentru că dopamina face parte din aminele biogenice, fiind un predecesor al noradrenalinei (și, respectiv, al adrenalinei) în biosinteza sa.
Cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că dopamina are un rol important în a memora sursele de plăcere și satisfacție. De aici se creează și asocierea sentimentului de plăcere, cu o persoană de care ne îndrăgostim și totodată nevoia de a o avea aproape tot timpul. Dopamina stimulează procesele de cunoaștere prin căutarea plăcerii.
Dacă întâlnirile cu o persoană aduc satisfacție și sunt pe măsura așteptărilor, atunci creierul potențează cantitatea de dopamină produsă pe viitor, făcând această așteptare plăcută. De unde vine și starea de visare, de a tânji după cineva.
Dacă întâlnirile nu ne mai aduc acea stare de plăcere, cantitatea de dopamină scade, iar persoana în cauză își pierde interesul față de partener. Încet, încet se ajunge la o răceală, iar oamenii realizează că nu mai sunt compatibili.
Pentru a evita această despărțire dureroasă, este indicată o cunoaștere amănunțită a propriei persoane și o vindecare emoțională, înainte de a intra într-o relație.
Intri în relație ca să avansezi cu cineva spre un țel propus, iar nu pentru un consum de energie din cauza fricilor sau a frustrărilor din copilărie.
“Purtăm înăuntrul nostru minunile pe care le căutăm în afara noastră.”– Rumi
Munca cu propria persoană duce în cele din urmă la o relație de iubire sănătoasă și fructuoasă. Aceasta se poate face fie într-un mediu avizat: curs de dezvoltare persoanală acreditat, ședințe de psihoterapie, fie în mediul privat: prin conștiență, introspecție, metode de autoanaliză și de mindfulness.

Oxitocina

Oxitocina este cunoscută drept hormonul tandreții și al atașamentului. Spre deosebire de dopamină, care apare mai pregnant în faza de început a relației, oxitocina se produce la oamenii îndrăgostiți și fericiți, care au trecut de prima fază a relației. Oxitocina este asociată cu starea de iubire pură, de încredere reciprocă. Acesta micșorează producerea hormonilor specifici primei faze de relație; prin urmare, pasiunea arzătoare scade pe măsură ce crește atașamentul tandru.

Studiile au arătat că în prezența unei cantității mai mari de oxitocină, oamenii devin mai buni, mai încrezători și mai atenți la nevoile celuilalt. Apare astfel și dedicarea din dragoste, în care binele persoanei iubite invinge pornirile egoitice.
Renunțarea la sistemul de credințe personal din dragoste pentru celălalt, altruismul sunt cele mai înalte forme de iubire. Datorită acestui hormon, relațiile devin mai oneste, iar oamenii înfloresc într-o stare de armonie. Încrederea in relația de cuplu înflorește, iar totodată sinapsele creierului formează o nouă cale neuronală care odată stabilizată devine obișnuință. Astfel apare sentimentul stabilității și al stării de bine dat de oxitocină.
Totodată oxitocina creează și acea stare de obișnuință cu o persoană, în care ne simțim confortabil. A reuși să faci dintr-un străin, o persoană apropiată, ce devine mai apoi parte din propria familie este un proces îndelungat, dar totodată plin de bucurii.
Și ceilalți hormoni joacă un rol important în procesul iubirii:
Serotonina este hormonul fericirii, care ne influențează rezistența la stres, anulând stările depresive.
Adrenalina este hormonul care ne intensifică aptitudinile fizice. Datorită lui putem căpăta puteri supraomenești și putem depăși, situații care ne par imposibile în mod normal.
Combinația de serotonină și adrenalină este una care ne face să ne simțim mai puternici când iubim, gata să dărâmăm ziduri pentru persoana iubită și să cucerim noi universuri.
De la senzațiile fizice, până la cele psihice, inima și creierul sunt organele care ghidează felul în care apar procesele senzoriale.
Să încercăm să vedem ce este înăuntrul nostru și cum putem să fim mai buni pentru noi înșine și pentru cei apropiați. Prin iubire facem un exercițiu în care ne antrenăm abilitatea de a fi mai generoși, mai blânzi, mai iertători. Prin iubire învățăm sa depășim tot felul de limitări și învățam cum putem fi mai prezenți și mai atenți

“Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”.- Mahatma Gandhi